Bucãtãrie traditionalã vs. bucãtãrie profesionistã /modernã – ep.1

ian. 26

Bucãtãrie traditionalã vs. bucãtãrie   profesionistã /modernã – ep.1

Desi în urmã cu ceva vreme am trecut în plan secund activitatea “online” si am pus accentul pe activitatea “offline” cãutând sã fac cât mai multe lucruri împreunã cu iubitorii de vin, cu gurmanzii, cu cãutãtorii de experiente inedite, iatã cã minunata pandemie ne forteazã sã revenim putin în “online”. Nu prea tare cã nu ne mai place si ne vom încãpãtâna sã luptãm pe meterezele interactiunii fizice, a socializãrii si a trãirilor senzoriale. Azi avem un articol scris de Chef Cãtãlin Nechita, vinovatul experientelor culinare de la restaurantul “Sunrise Marina”. “Lucrurile ce țin de cele două concepte sunt foarte diferite, începând de la rețetă, ingrediente folosite și gustul final; de prezentare nu pomenesc prea mult căci asta este o altă mâncare … de pește; dar chiar ar trebui să fie atât de diferite? O fi bine, o fi rău?… E cam relativă treaba după cum spunea filosoful fizician cu părul vâlvoi sau fizicianul filosof. Concret, o friptură de porc cu cartofi la cuptor și salată de murături:1. Pe modul tradițional sau ,,ca la mama acasă” sau la mama soacră sau la bunică ai în farfurie câteva bucățele de carne, măricel tăiate, necântărite, bașca și cu ceva grăsime și organe, că și acelea trebuie consumate și au rolul lor gustativ; alături câțiva cartofi despre care nu-ți poți da seama dacă au fost fierți și apoi uitați în cuptor, musai colorați în roșu deschis de la boia dulce sau pastă de tomate; mai mereu ,,ca să miroasă frumos” îți presară și mărar verde peste cartofi, dacă se mai găsesc câteva fire în grădină pe sub pomii care și-au așternut pătura de frunze; carnea are gust dulce fără să fi pus bunica zahăr, dar a știut ea să facă caramelizare, adică a pus carnea ușor unsă cu ulei când era cratița, aia a ei de tuci cu margini înalte, foarte încinsă ,,ca să sfârâie…sfrrr…”; urmează la scurt timp o cană de vin alb ( nu roșu că înnegrește) și o cană de moare (saramură de varză murată); punea capacul așa sprijinit pe margine și dădea focul la minim (sanchi- lăsa cratița pe marginea plitei de la sobă); adică făcea slow- coocking ; și tot așa până ajungea temperatura în centrul termic...

Read More

Am dat iama prin crama. Ep.-10

iul. 24

Am dat iama prin crama. Ep.-10

Dragi prieteni, Zilele trecute am dat iama prin crama si nu m-am putut hotara pe ce vin sa pun mana. Insa, mi-am amintit de un eveniment recent savarsit la Dr.Tr. Severin, respectiv infiintarea Scaunului Cavaleresc Severin al OEVE Consulat Ro&Mld. si astfel m-am hotarat imediat: Muscat Ottonel 2013 Corcova – Roy&Damboviceanu. Statea ea, sticluta, sfioasa intr-un colt si isi ferea privirile de ale mele…dar n-a scapat, am vazut-o si-am condamnat-o. Eticheta frumoasa, simpla, aerisita, poate un pic cam mare, da o nota eleganta de la inceput. Apoi vinul in pahar arunca sageti din lumina pe care o primeste, alp platinat, stralucitor, curat. Olfactiv se deschide in flori de tei, apoi se transforma in trandafiri si  fan. Gustativ aromele sunt bine integrate si stapanite, fara sa deranjeze ca la multe vinuri aromate seci. Are suficienta aciditate si un final destul de lung. As zice ca este un vin baubil, lejer, de cursa lunga. Mi-a placut si i-am dat 84 pct. si evident ca merge la baricuri.   Si de data aceasta va las sa savurati vinul in compania unei melodii: Taraful din Clajani – Cantec de dragoste ca la roata   P.S. din pacate am pierdut fotografia, asa ca voi pune una luata la intamplare de pe net.   Noapte buna...

Read More

Agapa de Sf. Ilie

iul. 21

Agapa de Sf. Ilie

Dragi prieteni, De Sf. Ilie “nu sarbatoresc dar primesc”, adica nu tin Iulian din Ilie, dar primesc felicitari. OK. Acum ce-o sa fac? Sa le stric placereaa oamenilor de a ma felicita? Sau sa ratez ocazia de a sarbatori? In cele din urma am hotarat sa NU, nici, nici…        Astfel ca ieri, dupa ce am facut o plimbarica calare pe calul de otel, m-am postat in bucatarie si la gratar, pentru a pregati o mica agapa. I-am zis eu “Agapa de Sf. Ilie”. Cum se mananca peste iar eu cu o zi inainte fusesem la pescuit cu fotograful de serviciu – Georgica – zis si georgefoto.ro, am decis sa fac o saramura asa cum n-am mai facut de cand era lupu’ catel. Zis si aprins gratarul, pus discul deasupra pentru mai mult spatiu, si insirat nebuniile pe “hieratania incinsa”. Si iaca, dragi prieteni, a iesit o saramura de pomina. Dar cum nimic nu se duce pe gat fara ajutor, am apelat si eu la ajutorul unui Chardonnay de la Domeniul Vladoi, care a ajutat de minune. Si pentru ca va stiu pe multi “Toma”, va dau si reteta…dar daca o pregatiti, nu uitati sa mentionati si sursa, ca asa-i frumos bre’: Saramura gospodarului: 3 ltr, apa;                                                                                                                                                                       1,5 kg peste – albitura de Dunare+ (oblet, baby avat:))), sabita, jai, guvid, caras, biban, rosioara etc.); 1 ardei capia mare; 1 ardei gras galben mare; 1 capatana de usturoi (preferabil romanesc); 1 ceapa alba mare; 1 morcov mare; 5-6 ardei bulgaresti; 1-2 ardei iuti mari (dupa preferinte); 1-2 ardei iuti in otet;                                                                                                                                     3 linguri de otet de la ardei sau otet de mere; cimbru su busuioc verde – 2-3 fire; 3-4 rosii potrivite; 1 legatura de patrunjel verde; sare, piper; – Se pun pestii(curatati si sarati in prealabil) pe gratar,  rosiile, ardeii(capia, grasi, iuti, bulgaresti), 1/2 cateii de usturoi, morcovul(feliat pe lung, in felii de 2-3 mm), ceapa taiata rondele groase de 1 deget. – Apa se pune la fiert intr-o oala suficient de mare >6ltr. – Cand sunt pestii facuti se scot. – Cand sunt legumele facute se scot si se taie felii sau cuburi de cca. 1-2 cm. , la ochi, si se pun peste peste. Rosiile se curata de ...

Read More

Am dat iama prin crama Ep. 8

iul. 16

Am dat iama prin crama Ep. 8

Dragi prieteni, Zilele trecute am avut bucuria de a merge la concertul Irinei Popa & The Sinners, care a fost gazduit de Pizzeria Bella Italia.  Nu puteam sta pe uscat si am comandat o pizza quattro formaggi langa care am solicitat o sticla de Sable Noble – S.B.+CH.+P.G. 2013 de la M1 Crama Atelier – Podgoria Murfatlar(deci am dat iama prin crama, dar nu a mea). Vinul nu mi-era strain, il mai degustasem cu ceva vreme in urma si eram curios daca imi va provoca aceleasi senzatii. Iar daca sunteti curiosi despre activitatile si senzatiile facute prin tara de M1 Crama Atelier va recomand blogul de companie. Da, senzatii si senzational! Aroma fina de ananas, piersici albe turtite si fructe exotice fine. Chardonnay-ul face senzatie sprijinit pe umerii Pinot Gris-ului si cu sprijinul unui S.B usor atipic -parca foarte fructat(sau de la emotii?). Parca ma joc “filme, flori….” adica “flori, fructe si prajiturele” . O armonie perfecta intre nas si gust, un echilibru deosebit. Cazut in textele Irinei, m-am gandit ca e un vin bun sa-l ai in casa pentru momentele in care esti obosit sau suparat. It’s fucking refreshing! Indiscutabil merge in camera baricurilor si cu siguranta ma va insoti intr-o drumetie cu calul de otel! Daca tot a fost frumos, va doresc si voua sa-l beti cu Irina Popa Irina Popa & The Sinners – Happy when I think Noapte buna natiune!    ...

Read More

Aventuri oenogastronomice in Braila. Ep. 1

iul. 16

Aventuri oenogastronomice in Braila. Ep. 1

Dragi prieteni, Uimit, intrigat si oarecum deranjat de autosuficienta unor ospatari, bucatari, barmani si proprietari de restaurante din Braila, m-am hotarat sa verific personal cam cat de bine isi fac treaba personajele respective si in ce conditii. NU imi doresc sa o fac pe desteptul si sa arunc cu noroi, dar imi doresc sa stiu atat eu, cat si ceilalti locuitori ai orasului nostru cam unde si ce pot gasi. Nu in ultimul rand, ma gandesc ca le-ar prinde bine si turistilor (putini cati sunt ei) ce trec sau poposesc o vreme in Braila. Vizitele, se fac neanuntate, iar experienta o impartasesc asa cum este ea; indiferent daca acolo exista un ospatar foarte bun, dar pe tura cealalta, sau un bucatar exceptional, dar e in concediu. Asa cum pot prinde o “tura buna sau rea”, tot asa poate nimeri orice alt client. Pentru a nu fi o singura parere, mi-am propus sa-mi iau cate un insotitor special: un gurmand, un bucatar, un bautor etc. fel si chip, ce-oi mai gasi eu de cuviinta, ca sa fie cat mai interesanta experienta. So… Lucrurile stau cam asa: 1. Experienta povestita; 2. Setul de “skill-uri” pe care le bifez; 3. Punctajul. Primul restaurant vizitat a fost “La Fenice”, situat in str. Mihai Bravu 249 in spatele pietei centrale, cunoscute si ca “Piata Mare”. Restaurantul dispune si de o terasa acoperita si ingradita, mochetata integral, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca ar fi destul de safe la o vizita cu copilul care s-ar tavali pe jos. Asteptand gurmandul, pe care-l voi numi “Nicholas”, am fost abordat de catre proprietar – un italian de origine. Am observat ca saluta pe toata lumea si mi-a placut. Totusi, m-a recunoscut si am schimbat doua vorbe. Terasa racoroasa, masa relativ curata, MUZICA NEDERANJANTA – da, scriu cu majuscule deoarece cred ca muzica data cu atat mai tare cu cat apar mai multi clienti, mi se pare mai grava decat un ospatar nepregatit. Cat am asteptat, mi-am aruncat un ochi prin “Meniu”: Castel Huniade – 45 ron; LaSapata Babeasca Neagra – 40 ron; La Cetate Shiraz – 75 ron; vinul casei 18 ron. Mi-a placut ca are o diversitate destul de mare de vinuri si astfel am...

Read More