Dragi prieteni, Dupa o scurta pauza de ratacire, reculegere si regasire, am decis sa merg totusi mai departe pe acest drum, cu aceasta pasiune care imi aduce atata bucurie. Si cum meteoritii vin, pleaca, revin, tot asa revin si eu – definitiv de data aceasta. Si dupa cum “Game Over” a fost o fila de poveste de viata, tot asa este si “Sub semnul SOARElui”. Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic si un sut in fund inseamna un pas inainte. Dupa ce apune Luna, inevitabil rasare Soarele; intotdeauna rasare Soarele. Unii insa, nu reusesc sa-l mai vada vreodata. Diferenta o face modul in care reusesti sa treci peste noapte, daca reusesti; si reusesti cu siguranta daca in noaptea ratacirii este cineva acolo sa ti-o lumineze fie si cu o lumanare; cineva, acel/acei cineva care in zorii noii zile sa te scoata in cearsafuri afara, sa te aseze pe plaja vietii tale si sa-ti arate Soarele rasarind. Cum unii, cum sunt si eu, au norocul sa aiba acei paznici peste noapte, iata ca ajung pe plaja marii lor si privesc rasaritul, atat de frumos, atat de cald, atat de puternic. Eu l-am privit si voi lua de la el toata lumina si caldura. Acelora care mi-au vegheat noaptea ratacirii le multumesc din suflet, fara sa dau nume – se stiu singuri. Vinul bun este si mai bun daca il imparti cu prietenii adevarati, cu oameni frumosi; iar eu impart acest pahar cu voi. Si impart acest pahar cu mine, cu sufletul meu care merita tot ce-i mai bun si care se incalzeste acum de la Soare. Nietzsche a spus ca daca privesti adanc in abis atunci si abisul va privi adanc in tine. Suna cumva infricosator insa lumina interioara este cea care face diferenta. Dupa ce iei toata lumina si caldura de la Soare, te ridici si stai drept, privesti demn inainte si in ochii tai straluceste viata, fericirea, onoarea. Astfel fiind am indraznit sa privesc adanc in abis si i-am vazut monstrii cumpliti iar acestia au privit adanc in mine si au orbit pentru ca au vazut lumina si au simtit caldura, caci nu mor caii cand vor cainii! Asadar sa ne bucuram de viata si...

Dragi prieteni, Desi cred ca logic ar fi ca acest articol sa fie cel mai lung, voi incerca sa-l fac cat mai scurt, in cele din urma, ca sa nu mai zica lumea ca scriu prea mult si nu citeste nimeni tot – so what? I don’t give a fuck! Este adevarat si multi o spun pe la prezentari ca strugurii sunt ca oamenii, iar vinul ne insoteste de la nastere pana la moarte. Un om caruia ii port mult respect spunea ca omul rupe strugurii de pe vita ca si cum ai lua un copil de la sanul mameai, iar acestia isi jura ca se vor razbuna pe omul rau care l-a luat si l-a chinuit; si o face cand este must, o face cand este “tulburel”, o face cand este vin, dar mai ales cand este ” ce mai vin”! Si ne insoteste de la Botez la Impartasamie si de la Cununie la Inmormantare, fiind acolo de fiecare data, cu bune si/sau cu rele. Mi-am propus sa ma exprim mai putin dar sa va dau o tema de gandire tuturor. Cu ceva vreme in urma vorbeam cu un prieten, Nicu Vasiliu – vinificator intr-un combinat de-al Vincon; si acesta mi-a spus, poate cumva mi-a reprosat ca scriem doar despre beneficiile vinului, despre bucuria de a-l bea, despre vinurile alese etc. si niciodata nu ne-am gandit poate (recunosc ca eu n-o facusem pana atunci) la partea intunecata, de la problemele si luptele duse in industrie pana la efectele nocive ale consumului de vin. I-am promis atunci ca ma voi gandi la acest aspect si am facut-o, insa abia acum am simtit cu adevarat ca pot sa si scriu. Scriu acum pentru ca in diverse moduri, vinul s-a transformat si mi-a transformat bucuria in durere; de la a ma servi si a ma bucura, m-a posedat si m-a deposedat de tot ce era mai bun in mine sau in jurul meu. Da, oare n-ar fi bine sa ne gandim la cat rau face consumul iresponsabil de vin? La cate drame, batai, abuzuri, crime duce? Oare n-ar trebui sa ne indreptam atentia catre milioanele de litri de otrava sociala ce se vinde anual pe piata? Oare “(stirile) violul de la...

Dragi prieteni, Cum romanul in general plange cu un ochi si rade cu celalalt, iar in momentul acesta tot mai multi sunt consternati de intarziata condamnare a celor 7 animale din Vaslui; m-am gandit sa vin si cu o veste buna, si vorba lui Andi Moisescu: “…pentru occident”. Vestea buna este ca se intampla si lucruri bune si frumoase in Romania, ca tinerii mai au si preocupari frumoase, sanatoase, educative, stiintifice, etc. ceea ce ne poate da speranta cu nu vom apuca la batranete inceputurile “Idiocratiei”. Dar ce s-o mai lungesc atata, hai sa va spun despre ce este vorba: 3 tineri, frumosi (mai ales ea) si destepti (neah ca se poate) s-au inscris in Competitia Nationala de Rovere EXO-RO ( rovere , nu lovele, nu manele), organizat de ROSA ( romanian space agency). De la inscriere pana la finala, nu este decat un pas mici de geniu, pas pe care cei trei “nazdravani” l-au si facut, astfel ca ne-am pricopsit cu echipa Astro Lab selectata in finala competitiei. Mai departe va mai spun ca au nevoie de sprijin moral, material si publicitar pentru a castiga competitia. Acum ce sa va zic, optiunea este a voastra: puteti paria pe campioni, sau nu; dar asta va va face sa regretati amarnic ziua in care nu veti bea din cupa invingatorilor alaturi de ei. Ei da, fac lobby pentru ei si ma si mandresc cu asta! De ce? Pentru ca merita! Pentru ca muncesc, invata si creeaza, asa ca noi ne-am mobilizat pentru a ajuta acesti tineri. O puteti face si voi in cateva moduri: 1. dati un “LIKE” la pagina lor – AstroLab; 2. dati un “share” sau “invite” tot pentru pagina lor de FB; 3. Mediatizati evenimentul si proiectul ; 4. Donati o suma de bani, oricat de mica, bani ce vor fi folositi in realizarea proiectului. Si acum despre ei: Echipa AstroLab AstroLab este una dintre echipele finaliste ale Competiției Naționale de Rovere EXO-RO organizată de Agenția Spațială Română, ce are loc în luna septembrie. Acest concurs are scopul de trezi interesul tinerilor față de domeniul spațial, de a crește calitatea învățământului prin formarea de competente profesionale pentru tineri și, nu în ultimul rând, de a încuraja promovarea...

In primul rand vreau sa specific, ca din punctul MEU de vedere, Lidl e foarte ok la toate produsele, si e de vizitat si referitor la vinuri; insa ce m-a deranjat pe mine si mi-a produs alergie, a fost avalansa de postari zilnice , cu toate vinurile de acolo, indiferent ca erau baubile sau nu. O sa ma contrazica unii(probabil) dar eu cred ca dupa toata isteria asta pro si contra, cititorul si nu numai, a iesit cel mai castigat. De ce? Pentru ca acum postarile sunt si despre vinuri ce trebuie evitate. Deci tot raul spre bine! si acum sa purcedem, ca articolul e din categoria “restante” si n-as vrea sa-l sara randul.   Pentru că am alternative !!! Da, am alternative românești mai bune. Insă asta nu e tot, am alternative mai ieftine, dar cu raport calitate/preț foarte bun. Păi dragii mei, nu-mi spuneți că nu sunt vinuri complexe sau deosebite, că vă dau eu replica voastră: “păi la banii ăștia?”. Să vedem dpdv financiar, ce înseamnă vinurile degustate: Oprisor=cca. 19 ron, Vinarte Clasic= cca. 19 ron, Vinarte Stârmina= cca. 20 ron (Carrefour), Chevalier D’Or Bordeaux din Lidl=19 ron. (Oprisor si Vinarte Clasic sunt vinuri de evenimente, sau pentru private label, devenind vinul casei în unele restaurante, astfel că se cumpără acolo cu cca. 19 ron- după inima propietarului…).Evident că mai sunt și alte exemple de vinuri romanești cu prețuri între 15 si 35 ron, care ofera o calitate foarte buna, de cele mai multe ori, peste echivalentul financiar din … stiti voi. Una peste alta, toate vinurile românești degustate acum, sunt peste cel din Lidl. Aici vreau să fac o mențiune(din nou), pentru a nu fi înțeles greșit: am cumpărat, cumpăr și voi cumpăra vinuri din Lidl, dar în scop didactic. Și când un vin e bun, o voi spune și-l voi recomanda oricui, însã nu agreez ridicatul în slãvi a tuturor poșircilor. De fapt, cred cã ãsta este marele câștig al “scandalului Lidl”, dacã-mi permiteti sã-i spun asa: anume cã s-au redus laudele la adresa tuturor mizeriilor și au început sã aparã postãri despre vinurile bune sau mai putin bune din infamul magazin dar mai ales că nu mai avem postări zilnice despre aceste vinuri....

     Dragi prieteni,  In urma cu ceva ani, am cunoscut un personaj, timid. In timp si-a depasit timiditatea si a devenit un tip de o relaxare si un calm deosebit, avea o atitudine de genul barbatului matur, pe la 40 ani, implinit si multumit de sine, care nu se enerveaza pentru orice fleac. Gandindu-ma ca n-are nici 25, am pus-o pe seama mentorilor sai din viata reala si din viata de sommelier. Sa traiti domnilor, ca se pare ca ati facut o treaba buna. Calm si „mut”, cateodata parca prea „mut”, omul nostru tace si face; astfel a facut un vin. Impropriu zis, dar l-a creat in forma sa finala, „bun de pus in sticla”. Colac peste pupaza, ne trezim la cursul de Master de la Catedra de Vinificatie si Viticultura din cadrul USAMV Bucuresti, cu un inceput de semestru mai special. Cat de special? Pai vine acest M.S. sa ne povesteasca despre VDS.  So, who the… wine is VDS by M.S ?         1.      Cine este Marius Stoica? Aici chiar mi-ar placea sa aud si parerea ta pentru ca ma cunosti de pe vremea cand faceam setup-ul pentru prezentarile prietenului nostru Marian Timofti. Ce as spune eu despre mine si consider ca este mai important decat un proiect fizic: sunt un om de 24 ani dintr-o familie simlpa, am muncit enorm ca sa imi depasesc conditia, imi place sa creez, sa inovez, sa ii ajut pe altii cum pot, sa ii inspir, sa modific sau sa adaug lucruri noi in lumea vinului romanesc pentru a impinge aceasta industrie catre evolutie, fie prin idei cum este vinul de sommelier, fie prin greseli teribile din care altii sa invete J. Imi doresc foarte mult sa avem propriile noastre idei, sa venim cu ceva nou si special nu doar sa preluam ideile celor din Lumea Noua sau Veche a vinurilor. Vis-a-vis de Vinul de Sommelier, ma astept ca majoritatea oamenilor din industrie sa vada multitudinea de posibilitati si faptul ca ar putea reprezenta Romania peste hotare ca pe o tara unde se promoveaza si se incurajeaza tinerii cu initiative ca acestea. 2.      Ce studii ai? Extracurriculare? Dupa liceul teoretic Mihail Kogalniceanu Snagov (in 2009) m-am inscris la drept, Universitatea Titu Maiorescu pe...

Dragi prieteni, Cu ocazia sărbătorilor Pascale, vă doresc să aveți parte de liniște, sănătate, fericire, iubire, pace și gânduri bune! Fie ca Duhul Sfânt să coboare în casele și sufletele voastre și să vă facă mai buni și mai toleranți! Această mică vacanță o petrec la cabana din Predeal, unde aerul curat este însoțit de un strat sănătos de zăpadă, numai bun pentru răcit vinurile. Tocmai când îi povesteam juniorului despre sirene, frumusețile din adâncuri, ce îi ademenesc pe marinari în apele adânci, ce credeti că s-a întâmplat? O sirenă iese din apa râului Râșnoava chiar lângă noi. Zic eu în mintea mea că or fi sirene si pe râuri, cine stie?! Mă apropii curios de ea și o iau la întrebări. Culmea este că sirena asta nu era o sirenă de râu, ci de Dunăre! Pe numele ei Sirena Dunării s-a născut tocmai la Castel Stârmina, în familia VINARTE. Cu pletele de culoarea chihlimbarului, miroase îmbietor a miere, caise confiate si curmale. Puțină cafea îndulcită cu zahăr ars am simțit când i-am furat un sărut. Dar ne-am plăcut și m-am lăsat pierdut în brațele-i cuprinzătoare. Bine crescută și atent educată de dl. Botrytis și-a desăvârșit studiile la școala Barrique. Din cauza educației primite, parcă e puțin cam arogantă, acră cum s-ar zice, cu un limbaj destul de acid, dar sunt obișnuit cu asta, ba chiar cred că are rostul ei, la așa o dulceață de sirenă. Îmi vorbește șoptit despre miere de albine din flori de câmp, de nuci de macadamia, stafide aurii și iod. Știe multe iar poveștile ei sunt lungi de tot. Ce să zic, cred că e mâna iepurașului, că am primit vizita unei sirene de Dunăre, tocmai aici la munte! Și pentru că păsărelele din pădure erau ocupate cu pregătirile pentru Paști, ne-au cântat băieții de la The Lemon Lovers, ce tocmai și-au lansat albumul “Loud, sexy & rude”! Vă las în compania lor, că eu mă duc să mai povestesc ceva cu sirena!...