Dragi prieteni, Pentru ca in 2016 mi-am propus sa fiu mult mai activ decat in 2015, am inceput sa-mi fac incalzirea inca de pe acum, astfle incat am luat in vizor restaurantele din Braila. De foarte putin timp, s-a deschis restaurantul Peskano, un restaurant amenajat pe Dunare, pe un ponton, asa cum ii sta bine unui oras de pe Dunare. Peskano a fost amenajat cu fonduri EU si cred ca ar vrea sa fie un restaurant cu specific pescaresc, nimic rau sau gresit, insa pentru un locuitor al orasului, recunosc ca nu acest aspect m-a atras foarte mult. Am si eu viciile mele, iar unul din ele se numeste VITA! Ei da, de cand asteptam sa pot striga in gura mare ca se poate manca vita gustoasa si pregatita conform solicitarii si in Braila. Iata ca acum pot, si ma bucur nespus pentru asta. Asadar, intr-o seara minunata am decis impreuna cu cativa prieteni sa mergem la locul faptei. Intrand in restaurant, m-a intampinat o atmosfera foarte placuta, calduroasa si primitoare care m-a determinat imediat sa vreau sa facem o recenzie, chiar daca nu asta planificasem. Amenajat cu foarte mult gust, cu stuf si bambus, cu lemn si funii, restaurantul parca te face sa uiti ca esti intr-un loc public si iti da o senzatie de “acasa”, ceea ce este minunat, mai ales ca asta inseamna sa stai si sa faci consumatie… Am fost intampinati de un ospatar echipat elegant, amabil si zambitor (mai rar asa ceva). Meniu de bucate, de bauturi si carte de vinuri, toate ne-au fost prezentate spre consultare. Este drept ca mi-as fi dorit ca suportul sa fi fost mai elegant, insa am aflat ulterior ca este doar o varianta provizorie, cele definitive urmand sa soseasca la inceputul anului 2016. Mi-a placut foarte mult ca nu se fumeaza in interior, viciosii fiind asteptati de scrumiera afara, la briza Dunarii, ceea ce permite savurarea mancarurilor si a bauturilor. Un alt aspect foarte interesant este ca mesele sunt la o distanta apreciabila una de cealalta iar scaunele permit ospatarului sa faca serviciul corect. Fiind pasionat de vita, am comandat vita; asa cum imi place mie, rare-medium…ceea ce am si primit. Da, surprinzator sau nu, am primit ceea...

Dear friends, After a short pause of wandering, introspection and recovery, I decided to keep going further this way, with this passion that brings me so much happiness. Like a meteor, I come, go, and come back –only that this time it is forever. As “Game Over” was a page of a life story, so it is with “Under the Sign of the Sun”. That which does not kill you, makes you stronger, and a kick in the ass is a step forward. After the Moon sets, the Sun inevitably rises; the Sun always rises. However, there are some that fail to see it ever again. The way you use to get through the night, if you ever find it, makes the difference; and you will surely succeed if there is someone to be your light and a candle, in the meandering night; someone that in the dawn of the new day will get you out of your bed sheets and outside will make you sit on the beach of your life and show you the rising Sun. There are some people, like myself, lucky enough to have those guardians overnight, and reach their sea to watch the sunrise, so beautiful, so warm, so strong. I watched it and I took from it all the light and heat. From the bottom of my heart a big thanks to the ones who stood over me in the meandering night, without names – they know themselves. Good wine is even better if you share it with real friends, with beautiful people; and I share this glass with you. And I share this glass with my soul that deserves the best and now enjoys the heat of the Sun. Nietzsche said that if you look deep into the abyss, then the abyss will look deep into you. It may sound scary but somehow the inner light is the one that makes the difference. After taking all the light and heat from the Sun, you get up and stand tall, with a dignified look, it’s life, happiness, honor that shine in your eyes. Being like this is how I dared to look deeper into the abyss and I saw terrible monsters and they...

Dragi prieteni, Dupa o scurta pauza de ratacire, reculegere si regasire, am decis sa merg totusi mai departe pe acest drum, cu aceasta pasiune care imi aduce atata bucurie. Si cum meteoritii vin, pleaca, revin, tot asa revin si eu – definitiv de data aceasta. Si dupa cum “Game Over” a fost o fila de poveste de viata, tot asa este si “Sub semnul SOARElui”. Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic si un sut in fund inseamna un pas inainte. Dupa ce apune Luna, inevitabil rasare Soarele; intotdeauna rasare Soarele. Unii insa, nu reusesc sa-l mai vada vreodata. Diferenta o face modul in care reusesti sa treci peste noapte, daca reusesti; si reusesti cu siguranta daca in noaptea ratacirii este cineva acolo sa ti-o lumineze fie si cu o lumanare; cineva, acel/acei cineva care in zorii noii zile sa te scoata in cearsafuri afara, sa te aseze pe plaja vietii tale si sa-ti arate Soarele rasarind. Cum unii, cum sunt si eu, au norocul sa aiba acei paznici peste noapte, iata ca ajung pe plaja marii lor si privesc rasaritul, atat de frumos, atat de cald, atat de puternic. Eu l-am privit si voi lua de la el toata lumina si caldura. Acelora care mi-au vegheat noaptea ratacirii le multumesc din suflet, fara sa dau nume – se stiu singuri. Vinul bun este si mai bun daca il imparti cu prietenii adevarati, cu oameni frumosi; iar eu impart acest pahar cu voi. Si impart acest pahar cu mine, cu sufletul meu care merita tot ce-i mai bun si care se incalzeste acum de la Soare. Nietzsche a spus ca daca privesti adanc in abis atunci si abisul va privi adanc in tine. Suna cumva infricosator insa lumina interioara este cea care face diferenta. Dupa ce iei toata lumina si caldura de la Soare, te ridici si stai drept, privesti demn inainte si in ochii tai straluceste viata, fericirea, onoarea. Astfel fiind am indraznit sa privesc adanc in abis si i-am vazut monstrii cumpliti iar acestia au privit adanc in mine si au orbit pentru ca au vazut lumina si au simtit caldura, caci nu mor caii cand vor cainii! Asadar sa ne bucuram de viata si...

Dragi prieteni, Desi cred ca logic ar fi ca acest articol sa fie cel mai lung, voi incerca sa-l fac cat mai scurt, in cele din urma, ca sa nu mai zica lumea ca scriu prea mult si nu citeste nimeni tot – so what? I don’t give a fuck! Este adevarat si multi o spun pe la prezentari ca strugurii sunt ca oamenii, iar vinul ne insoteste de la nastere pana la moarte. Un om caruia ii port mult respect spunea ca omul rupe strugurii de pe vita ca si cum ai lua un copil de la sanul mameai, iar acestia isi jura ca se vor razbuna pe omul rau care l-a luat si l-a chinuit; si o face cand este must, o face cand este “tulburel”, o face cand este vin, dar mai ales cand este ” ce mai vin”! Si ne insoteste de la Botez la Impartasamie si de la Cununie la Inmormantare, fiind acolo de fiecare data, cu bune si/sau cu rele. Mi-am propus sa ma exprim mai putin dar sa va dau o tema de gandire tuturor. Cu ceva vreme in urma vorbeam cu un prieten, Nicu Vasiliu – vinificator intr-un combinat de-al Vincon; si acesta mi-a spus, poate cumva mi-a reprosat ca scriem doar despre beneficiile vinului, despre bucuria de a-l bea, despre vinurile alese etc. si niciodata nu ne-am gandit poate (recunosc ca eu n-o facusem pana atunci) la partea intunecata, de la problemele si luptele duse in industrie pana la efectele nocive ale consumului de vin. I-am promis atunci ca ma voi gandi la acest aspect si am facut-o, insa abia acum am simtit cu adevarat ca pot sa si scriu. Scriu acum pentru ca in diverse moduri, vinul s-a transformat si mi-a transformat bucuria in durere; de la a ma servi si a ma bucura, m-a posedat si m-a deposedat de tot ce era mai bun in mine sau in jurul meu. Da, oare n-ar fi bine sa ne gandim la cat rau face consumul iresponsabil de vin? La cate drame, batai, abuzuri, crime duce? Oare n-ar trebui sa ne indreptam atentia catre milioanele de litri de otrava sociala ce se vinde anual pe piata? Oare “(stirile) violul de la...

Dragi prieteni, Si anul acesta am dat o tura cu motoarele prin Europa noastra draga, nu atat de mult cat ne-am fi dorit, dar sa nu maniem pe D-zeu. De data aceasta am avut cu noi si consoartele – pai acum cand au si ele tot confortul sa nu profite?! Pai da, asa am hotarat sa o luam catre vest, ca cica acolo e mai bine – o fi bre! Cum pistoanele nu puteau ramane nebaricate, am socotit ca drumul este mai bun pe ruta Arad… iar cum Braila este la capatul opus al tarii, am socotit ca avem nevoie de un popas. Evident ca nu puteam gasi un popas mai potrivit decat pensiunea de la Wine Princess din Paulis, undeva langa Arad. Am anuntat gazdele si am cerut 2 camere si ceva de-ale gurii (de mestecat si de baut). Drumul bun, cald si frumos, plin de soferi idioti, in fine, ajungem la destinatie. Fusesem avertizati de cand am facut rezervarea, ca ei nu au bucatarie ci pregatesc ceva simplu pentru oaspeti si in rest… vinul e baza 🙂 Apoi, dragii mei, asa a fost: cum am descalecat de pe caii de otel, am si rupt gatul unei sticle de spumant, asa de “welcome drink”, ne-am instalat, ne-am improspatat si hop-top la masa. Adevarat ca nu exista restaurant ci doar ospitalitate, asta e o chestiune despre care multi ar trebui sa mai invete cate ceva. Pai de ce? Pai pentru ca uneori ospitalitatea este cea care face ca un ciolan copt sa te incante mai mult decat orice alte fonfleuri. Asta am patit noi, zic; poate altii au alte experiente. Intre timp am vizitat si crama si sala baricurilor si magazinul de vinuri – totul organizat, aranjat, curat, asa cum trebuie sa fie. Dar sa trecem la subiect: VINUL ! Ca doar am spus ca baza este vinul, iar aici curge râuri; asa am patit noi va zic, poate altii… Le voi povesti aici pe toate, desi noi le-am degustat in 2 sesiuni, una la dus si alta la intors; ca asa de tare ne-a placut. Asadar din cele 10 vinuri degustate in total, cam 3 s-au suprapus, dar nu ne-a parut rau, mai ales ca de data aceasta...

In primul rand vreau sa specific, ca din punctul MEU de vedere, Lidl e foarte ok la toate produsele, si e de vizitat si referitor la vinuri; insa ce m-a deranjat pe mine si mi-a produs alergie, a fost avalansa de postari zilnice , cu toate vinurile de acolo, indiferent ca erau baubile sau nu. O sa ma contrazica unii(probabil) dar eu cred ca dupa toata isteria asta pro si contra, cititorul si nu numai, a iesit cel mai castigat. De ce? Pentru ca acum postarile sunt si despre vinuri ce trebuie evitate. Deci tot raul spre bine! si acum sa purcedem, ca articolul e din categoria “restante” si n-as vrea sa-l sara randul.   Pentru că am alternative !!! Da, am alternative românești mai bune. Insă asta nu e tot, am alternative mai ieftine, dar cu raport calitate/preț foarte bun. Păi dragii mei, nu-mi spuneți că nu sunt vinuri complexe sau deosebite, că vă dau eu replica voastră: “păi la banii ăștia?”. Să vedem dpdv financiar, ce înseamnă vinurile degustate: Oprisor=cca. 19 ron, Vinarte Clasic= cca. 19 ron, Vinarte Stârmina= cca. 20 ron (Carrefour), Chevalier D’Or Bordeaux din Lidl=19 ron. (Oprisor si Vinarte Clasic sunt vinuri de evenimente, sau pentru private label, devenind vinul casei în unele restaurante, astfel că se cumpără acolo cu cca. 19 ron- după inima propietarului…).Evident că mai sunt și alte exemple de vinuri romanești cu prețuri între 15 si 35 ron, care ofera o calitate foarte buna, de cele mai multe ori, peste echivalentul financiar din … stiti voi. Una peste alta, toate vinurile românești degustate acum, sunt peste cel din Lidl. Aici vreau să fac o mențiune(din nou), pentru a nu fi înțeles greșit: am cumpărat, cumpăr și voi cumpăra vinuri din Lidl, dar în scop didactic. Și când un vin e bun, o voi spune și-l voi recomanda oricui, însã nu agreez ridicatul în slãvi a tuturor poșircilor. De fapt, cred cã ãsta este marele câștig al “scandalului Lidl”, dacã-mi permiteti sã-i spun asa: anume cã s-au redus laudele la adresa tuturor mizeriilor și au început sã aparã postãri despre vinurile bune sau mai putin bune din infamul magazin dar mai ales că nu mai avem postări zilnice despre aceste vinuri....