A fi sau a nu fi cârciumar în România tehnocratã…

apr. 06

Trăim într-o țară în care lupta politică, cred eu, este pusă de absolut toți politicienii mai presus decât orice; și risc să spun că mai presus și decât mamele lor. Ei sunt drogați de putere(trageți băh de fiare), obsedați de control(luați-vă măh telecomandă la tv) și indiferenți la nevoile poporului.


Asta a fost în loc de introducere…


Poate ar fi trebuit să spun cine sunt eu, păi de ce? Sunt un nimeni alături de celelalte milioane de nimeni muncitori, plătitori, votanți, ignorați. Sunt un nebun care a visat (și înca nu s-a trezit) că în România se poate face performanța, se poate face o afacere așa cum a învățat la școală (păi sa nu le rup eu picioarele respectabililor profesori pentru că m-au mințit?).

Am visat că pot strânge lângă mine o echipă de oameni cu același ideal, alături de care să construim o afacere de nișă, clară și bine definită în piață. Și cumva am cam reușit… Soarta a făcut să găsesc si un investitor suficient de “nebun” încât să “cumpere” proiectul meu. Și el credea că se poate și pe calea cea dreaptă.

Povestea a început cu 8 luni de investiții masive în amenajarea și dotarea unui spațiu cu o poziție excelentă dar batjocorit de chiriașii anteriori.
După 8 luni se deschidea Sunrise Marina, restaurantul care își propunea să raspundă la întrebarile legate de produse locale, pește de Dunare, rețete vechi cu influență regională și alte lucruri la care noi visăm de mult. Evident că 4 luni de funționare nu pot aduce profit. Așa am învațat și în școala, întâi investești, apoi susții investiția, investești în marketing, îți faci treaba bine ca să revină clienții și vine și profitul cândva. (Da, dar banca te judecă altfel, ei au facut altă școală).

Trece iarna în care am mai investit într-un sistem de adăpostire retractabil, tot pentru binele clienților și când să zicem hop, poc! Ne lovește carantina.

Trece carantina și redeschidem în forță, ne facem treaba bine și după 2 luni deja eram auto-sustenabili. Ne-am bucurat că avem terasă generoasă și clienții nostri pot profita de zonă și peisaj; ne-am bucurat că am putut funcționa și am distanțat mesele, ne-am blindat de dispensere de dezinfectant, am făcut proceduri și am impuns draconic reguli pentru protecția personalului și a oaspeților noștri. Și ne-am bucurat nespus de promisiunea că vom primi și niște bani de la stapânire ca să mai achităm din datorii… SIGUR CĂ DA!!! Și marmota asteaptă banii și în ziua de azi. Controale? Cu zecile și sutele, toate organele de control protejate mai ceva ca Președintele de băieței înarmați, ne-au călcat măcar 3-4 zile din 7, săptămânal, verificând același lucru: dacă nu cumva Covidul stă ascuns printre mese. NU domnilor, după cum v-am tot spus, nu stă Covidul la restaurant căci el este un virus infect iar băuturile alcoolice sunt dezinfectante, deci el fuge în locuri mai prietenoase: ba în Mall, ba la piață, ba în școli…


Am înghițit și asta, ba chiar ne-am mai certat și între noi(cârciumarii), căci eu nu pot fi ipocrit și o spun: unii n-au respectat regulile și au făcut adevărate “dezmățuri Covidoase”, căci iar revenim la politică și forță: “cine poate, oase roade”… așa este, dar am suferit toți…


Și am auzit că banii noștri sunt folosiți pentru vaccinare, să facă bine la popor, și am zis: “Doamne ce guvernanți de treabă! Hai lasă că ne mai împrumutăm undeva și mai așteptăm!” dar ce să vezi? Vaccinarea este lentă și anevoioasă, lovită de impoțenta organizatorică a găștii “Cîtu, Orban, Vela, Arafat &Co.”, aceasta șleahtă care nu are nici cap și nici coadă și care nu ne poate spune concret pe ce bază se impun restricțiile în domeniul Horeca și ce efecte pozitive au rezultat? De unde? Daca tov. Cîtu, într-un interviu la Digi a explicat clar că turismul și horeca din România nu reprezintă un obiectiv de interes pentru guvernul actual!!!


Păi bravo mojicule! Dar tu de 1 an de zile ți-ai luat salariul? Da! Noi nu! Vrei să ne tii închiși? Foarte bine! Stăm închiși cât vreți voi, dar plătiți-ne! Și nici nu trebuie să inventați ceva, căci știm că nu vă duce capul; doar luați exemplul din alte țari europene și faceți la fel! Dar fară ajutor și cu restricții… zău că nu vă văd prea bine. O fi românul laș și obedient, dar și când pune mâna pe furcoi, sa te ții aerisiri ce va face!!!


Nu de alta, dar cât și de unde să mai susții? Orice investitor are un sac care se golește, poate mai are o afacere, dar cât de sinucigaș să fii ca să îngropi ceva ce produce sustinând în neștire ceva ce este sabotat permanent de mințile conducătoare?

Să fii sau să nu fii cârciumar în România lui Cîtu? În lumea vinului este o pildă: “Cum să faci o avere dintr-o cramă producătoare de vin? Cheltuind o avere mai mare…” Cred că așa stă treaba azi și cu restaurantele!


A fi sau a nu fi cârciumar în țara tehnocratilor? Probabil că soluția este să-i lăsăm pe ei cu ai lor și noi să plecăm în altă țară unde nu suntem echivalați cu nimicul… căci câtă credibilitate mai pot avea eu ca manager de restaurant dacă nu îmi pot duce la îndeplinire proiectul de dezvoltare? Și dacă nu este din cauze împutabile mie, care este diferența? Până la urmă investitorul este secat de bani, stresat de situație, împovarat de datorii și vrea și el o alinare: să cadă capete!


Al meu să fie, să trăiți! Iertare!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *