Aventuri oenogastronomice in Braila – Restaurant Peskano

Dec 23

Aventuri oenogastronomice in Braila – Restaurant Peskano

Dragi prieteni, Pentru ca in 2016 mi-am propus sa fiu mult mai activ decat in 2015, am inceput sa-mi fac incalzirea inca de pe acum, astfle incat am luat in vizor restaurantele din Braila. De foarte putin timp, s-a deschis restaurantul Peskano, un restaurant amenajat pe Dunare, pe un ponton, asa cum ii sta bine unui oras de pe Dunare. Peskano a fost amenajat cu fonduri EU si cred ca ar vrea sa fie un restaurant cu specific pescaresc, nimic rau sau gresit, insa pentru un locuitor al orasului, recunosc ca nu acest aspect m-a atras foarte mult. Am si eu viciile mele, iar unul din ele se numeste VITA! Ei da, de cand asteptam sa pot striga in gura mare ca se poate manca vita gustoasa si pregatita conform solicitarii si in Braila. Iata ca acum pot, si ma bucur nespus pentru asta. Asadar, intr-o seara minunata am decis impreuna cu cativa prieteni sa mergem la locul faptei. Intrand in restaurant, m-a intampinat o atmosfera foarte placuta, calduroasa si primitoare care m-a determinat imediat sa vreau sa facem o recenzie, chiar daca nu asta planificasem. Amenajat cu foarte mult gust, cu stuf si bambus, cu lemn si funii, restaurantul parca te face sa uiti ca esti intr-un loc public si iti da o senzatie de „acasa”, ceea ce este minunat, mai ales ca asta inseamna sa stai si sa faci consumatie… Am fost intampinati de un ospatar echipat elegant, amabil si zambitor (mai rar asa ceva). Meniu de bucate, de bauturi si carte de vinuri, toate ne-au fost prezentate spre consultare. Este drept ca mi-as fi dorit ca suportul sa fi fost mai elegant, insa am aflat ulterior ca este doar o varianta provizorie, cele definitive urmand sa soseasca la inceputul anului 2016. Mi-a placut foarte mult ca nu se fumeaza in interior, viciosii fiind asteptati de scrumiera afara, la briza Dunarii, ceea ce permite savurarea mancarurilor si a bauturilor. Un alt aspect foarte interesant este ca mesele sunt la o distanta apreciabila una de cealalta iar scaunele permit ospatarului sa faca serviciul corect. Fiind pasionat de vita, am comandat vita; asa cum imi place mie, rare-medium…ceea ce am si primit. Da, surprinzator sau nu, am primit ceea...

Read More

VINUL ! de la NASTERE la MOARTE, de la BUCURIE la DURERE

Aug 31

VINUL ! de la NASTERE la MOARTE, de la BUCURIE la DURERE

Dragi prieteni, Desi cred ca logic ar fi ca acest articol sa fie cel mai lung, voi incerca sa-l fac cat mai scurt, in cele din urma, ca sa nu mai zica lumea ca scriu prea mult si nu citeste nimeni tot – so what? I don’t give a fuck! Este adevarat si multi o spun pe la prezentari ca strugurii sunt ca oamenii, iar vinul ne insoteste de la nastere pana la moarte. Un om caruia ii port mult respect spunea ca omul rupe strugurii de pe vita ca si cum ai lua un copil de la sanul mameai, iar acestia isi jura ca se vor razbuna pe omul rau care l-a luat si l-a chinuit; si o face cand este must, o face cand este „tulburel”, o face cand este vin, dar mai ales cand este ” ce mai vin”! Si ne insoteste de la Botez la Impartasamie si de la Cununie la Inmormantare, fiind acolo de fiecare data, cu bune si/sau cu rele. Mi-am propus sa ma exprim mai putin dar sa va dau o tema de gandire tuturor. Cu ceva vreme in urma vorbeam cu un prieten, Nicu Vasiliu – vinificator intr-un combinat de-al Vincon; si acesta mi-a spus, poate cumva mi-a reprosat ca scriem doar despre beneficiile vinului, despre bucuria de a-l bea, despre vinurile alese etc. si niciodata nu ne-am gandit poate (recunosc ca eu n-o facusem pana atunci) la partea intunecata, de la problemele si luptele duse in industrie pana la efectele nocive ale consumului de vin. I-am promis atunci ca ma voi gandi la acest aspect si am facut-o, insa abia acum am simtit cu adevarat ca pot sa si scriu. Scriu acum pentru ca in diverse moduri, vinul s-a transformat si mi-a transformat bucuria in durere; de la a ma servi si a ma bucura, m-a posedat si m-a deposedat de tot ce era mai bun in mine sau in jurul meu. Da, oare n-ar fi bine sa ne gandim la cat rau face consumul iresponsabil de vin? La cate drame, batai, abuzuri, crime duce? Oare n-ar trebui sa ne indreptam atentia catre milioanele de litri de otrava sociala ce se vinde anual pe piata? Oare „(stirile) violul de la...

Read More

Aventuri oenogastronomice in Braila. Ep. 2 – Restaurantul Heavens

Aug 19

Aventuri oenogastronomice in Braila. Ep. 2 – Restaurantul Heavens

Dragi prieteni, Iata ca am ajuns si la episodul 2, nu ca ar fi 200, dar in perioada asta, cu vara, concedii etc. recunosc ca am tras putin frana cu scrisul. Insa recuperam pe parcurs. Asadar, intr-o seara pe cand se desfasura la Braila cursul de somelieri, organizat de OSR2011(Organizatia Somelierilor din Romania)  in parteneriat cu Scoala Bella Italia, am profitat de ocazie si l-am invitat la cina pe somelierul Marian Timofti, Presedinte al OSR2011. si lector la cursul de somelieri. Am decis sa mergem la restaurantul Heavens, ocazie cu care sa facem si recenzia. Ca si la recenzia anterioara, am preferat terasa, generoasa, cu alei frumos petrecute peste iazul cu crapi japonezi. Terasa racoroasa, masa curata, MUZICA NEDERANJANTA – da, ma repet, scriu cu majuscule deoarece cred ca muzica data cu atat mai tare cu cat apar mai multi clienti, mi se pare mai grava decat un ospatar nepregatit.                                                           Cat am asteptat, mi-am aruncat un ochi prin “Meniu”: La Putere Merlot– 65 ron; Jidvei Ana – 100 ron; L.L. Grand Ardeche – 80 ron; Vinarte Prince Mircea 2011 – 85, DeltaDunarii Aligote – 35. Restaurantul nu are o diversitate prea mare de vinuri, sampaniile/spumantele sunt descrise si incadrate gresit. Interesant este meniul care are un numar destul de mare de pagini si numerotate. Am mai sesizat ceva traduceri incorecte ale diverselor feluri de mancare si ingrediente incorecte raportate la retetele originale (in general este vorba despre paste). Din specialitati as aminti „Platou de vita pe roca” – 47ron si „Rata imperiala” – 45,6ron. Pe roca se poate comanda orice tip de carne. Mai au si carne de vita maturata in frigider special, insa a trebuit sa intrebam daca este disponibila, deoarece nu figureaza in meniu si nici ospatarita nu ne-a spus de ea. Ca si in cazul anterior, domnisoara care ne-a servit era in bezna, insa la fel de bine intentionata. In momentul in care am inceput „mofturile” la vin, am fost recunoscuti de un ospatar si „turnati” la sefa; fapt care , din fericire, nu a schimbat foarte mult lucrurile. Oricum, aceasta a asteptat un moment prielnic si a venit sa ne salute si sa ne intrebe daca totul este ok.         Apreciem. Sarut mana. Revenind la tanara...

Read More

Aventuri oenogastronomice in Braila. Ep. 1

Iul 16

Aventuri oenogastronomice in Braila. Ep. 1

Dragi prieteni, Uimit, intrigat si oarecum deranjat de autosuficienta unor ospatari, bucatari, barmani si proprietari de restaurante din Braila, m-am hotarat sa verific personal cam cat de bine isi fac treaba personajele respective si in ce conditii. NU imi doresc sa o fac pe desteptul si sa arunc cu noroi, dar imi doresc sa stiu atat eu, cat si ceilalti locuitori ai orasului nostru cam unde si ce pot gasi. Nu in ultimul rand, ma gandesc ca le-ar prinde bine si turistilor (putini cati sunt ei) ce trec sau poposesc o vreme in Braila. Vizitele, se fac neanuntate, iar experienta o impartasesc asa cum este ea; indiferent daca acolo exista un ospatar foarte bun, dar pe tura cealalta, sau un bucatar exceptional, dar e in concediu. Asa cum pot prinde o „tura buna sau rea”, tot asa poate nimeri orice alt client. Pentru a nu fi o singura parere, mi-am propus sa-mi iau cate un insotitor special: un gurmand, un bucatar, un bautor etc. fel si chip, ce-oi mai gasi eu de cuviinta, ca sa fie cat mai interesanta experienta. So… Lucrurile stau cam asa: 1. Experienta povestita; 2. Setul de „skill-uri” pe care le bifez; 3. Punctajul. Primul restaurant vizitat a fost „La Fenice”, situat in str. Mihai Bravu 249 in spatele pietei centrale, cunoscute si ca „Piata Mare”. Restaurantul dispune si de o terasa acoperita si ingradita, mochetata integral, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca ar fi destul de safe la o vizita cu copilul care s-ar tavali pe jos. Asteptand gurmandul, pe care-l voi numi „Nicholas”, am fost abordat de catre proprietar – un italian de origine. Am observat ca saluta pe toata lumea si mi-a placut. Totusi, m-a recunoscut si am schimbat doua vorbe. Terasa racoroasa, masa relativ curata, MUZICA NEDERANJANTA – da, scriu cu majuscule deoarece cred ca muzica data cu atat mai tare cu cat apar mai multi clienti, mi se pare mai grava decat un ospatar nepregatit. Cat am asteptat, mi-am aruncat un ochi prin „Meniu”: Castel Huniade – 45 ron; LaSapata Babeasca Neagra – 40 ron; La Cetate Shiraz – 75 ron; vinul casei 18 ron. Mi-a placut ca are o diversitate destul de mare de vinuri si astfel am...

Read More